Tue27thAugust

Regatta Bricul Mircea. Ziua 3. Serată cu maidanezi.

A 3-a zi a început și dumneaei tot cu o amânare deși vântul nu mai era așa de nărăvaș, am pus-o pe seama serii precedente, adică vineri, pe litoral. Până la start, am avut plăcerea să admirăm generația tânără calare pe o puzderie de iole optimist, karturile navigației cu vele, unde probabil cresc viitorii Schumacheri și Titi Aur ai regattelor din următorii ani.

Yole optimist Yole optimist
Regatta a decurs fără evenimente deosebite, am beneficiat și de un al 4-lea coechipier, Cristi Pătru, revenit pe Allegro după mai mulți ani. N-am mers mai prost ca în prima etapă și am reușit să confirmăm, nedepășind top 10 la finish :)

Lucian Mîndruță

Fusese o etapă off-shore, de la Eforie la Limanu, ocazie cu care am avut ocazia să trec în sfârșit pe sub podul peste care trece toată lumea în drum spre Vama Veche. Nu mai fusesem până acum la marina de la Limanu și eram și curios să văd cum e portul militar din Mangalia – a cărui teaser îl tot vedeam de pe pod.

Portul militar mangalia

Vestea proastă (sau bună, în cheie pacifistă) e că portul militar Mangalia nu ascunde prea multe nave – de fapt sperăm să ascundă, că de văzut nu se văd prea multe. Vestea bună e că Marina Limanu aka Life Harbour (sau LifeHarbour?) arată și ne-a primit foarte bine, am fost așteptați cu bere rece pe doc, o manevră simplă dar de impact pentru sfârșitul unei zile petrecute în plin soare. De altfel e și normal, fiind cea mai pitită marina de pe litoralul românesc, cea de la Limanu trebuie să se străduiască puțin mai mult :)

Life Harbour e cum ziceam, cea mai discretă marina de pe litoralul românesc, ascunsă după două meandre ale Lacului Mangalia, puțin înainte de Balta Limanu. Fiind mai departe de ‘acțiune’ diferențiatorul trebuie să stea în servicii. De exemplu, baia publică are o cabină de duș de-aia cu butoane multe și jeturi din toate direcțiile (până la urmă m-am descurcat).

Life Harbour - Marina Limanu

La 6:30 a fost anunțată o ședință tehnică, care de fapt a fost o șezută de chibzuieli și târguieli strategice despre viitorul sailingului competitiv și din România  – unde am simțit că un mus de pe Allegro n-are prea mult de pus pe masă așa că m-am retras, încântat totuși că navigația cu vele din .ro are un viitor cel puțin discutat, cu potențial de propășire.

Seara, în așteptarea cinei și a petrecerii anunțate (ca și în prima seară apăruse și o scenă) am văzut o dubă pe care scria ‘Maidanez’, mi-am concentrat ușor confuz sprâncenele și da, într-adevăr, la Marina Limanu, printre yachtmeni, lume fină și în general cetățeni mult mai harnici decât media pe economie și-a făcut apariția fix Puuuuuyaaaaa! Frate! Delicioasă targetare, lirică de cartier pentru posesorii de yacht-uri. Chiar așa a și fost. Sunt curios cine a venit cu ideea :)

În apărarea lui Puya (de ce-i iau eu apărarea lu’ Puya?:) și-a cerut într-un fel de scuze: ‘Voi ați venit aici cu bărcile?‘; ‘poate n-a fost cea mai inspirată alegere a organizatorilor să mă invite aici‘. A remarcat adică etosul disjunct dintre artist și public.

Puya și copiii Puya și copiii

Totuși, omu’ a lucrat cu ce-a avut la îndemână, ca un entertainer profesionist. În cazul de față, dacă lumea bună nu s-a lăsat impresionată, copii n-au avut prejudecăți și au populat cu voioșie scena.

___________________
PS. Context în care n-am putut să mă abțin (nici nu eram pe ficatul gol), am făcut și eu coadă (aproape exclusiv, după prichindei) și m-am proiectat în eternitate. E al 3-lea suvenir de suflet, după poza cu maestrul Gheorghe Gheorghiu, și un autograf CVT.

Puya și un fan

Adauga un comentariu