Allegro Yacht

Chiar daca am mai fost pe barca de nenumarate ori, duminica trecuta am luat lectii de manevre si bine am facut.

Am plecat dis de dimineata cu Adrian si ziua a inceput cu vreme frumoasa, cafea si ciocolata – mic-dejunul campionilor, cum ii spune Alex, iar pe la 9.30 eram deja in Limanu. Mai nou, aici sta Bora, vecin de cheu fiindu-i Magic Time X. Viitoarea marina Limanu pare ca va arata excelent in curand. Malurile lacului sunt curatate, au fost plantati pomi, iar cele cateva mici cladiri care vor face parte din marina sunt facute din lemn, cu mult bun gust. Deci marina are toate sansele sa arate cel mai bine dintre toate.

Pe cheu ne asteapta Mihaela, Claudiu, Cristi si Doru, veseli si mai ales nerabdatori, urmand sa ii recuperam din Mangalia pe Radu si Nadia. Vant bun, de 15 noduri, soare. E bineeee! Trecem pe langa ce-a mai ramas din flota, niste vedete pline de rugina, dar totusi spectaculoase.

La acostare in Mangalia, Doru ne trimite la posturi, Cristi la carma, eu si Adrian la parame. Ma bucur ca parama mea are nodul de gasa deja facut. Cum se facea nodul oare? La cursuri parea mai simplu… Rabbit jumps into the hole… In fine, acostam fara probleme sub privirile de vultur ale lui Doru si Claudiu. Vin si Radu cu Nadia, care e infofolita din cap pana in picioare, ca urmare a zilei de sambata cand a inghetat bocna pe mare. Preventiv, mai pun un polar pe mine.

Nu scap de partea cu nodul de gasa, Doru ma pune sa-l fac eu din nou, de exercitiu. Rabbit jumps into the hole…
La plecarea din port, ma trezesc la carma. Hopa, stai putin ca sunt prea multe displayuri si butoane, chestii pe care le-am vazut doar in carti si pe net.
Allegro nu are lucruri d-astea si, ce e cel mai complicat, timona e exact ca volanul de masina, deci invers decat echea lui Allegro. :)

Cum nu reusesc sa uit de eche, intru in vant de cateva ori, cat pe-aci sa fac volte pe care nu mi le propusesem. Noroc ca il am alaturi pe Claudiu, atent sa nu arunc vreun coechipier peste bord cu manevrele mele.
Trec pe rand la timona Radu, Cristi si Adrian….

…..  iar eu ma duc in locul unde imi place cel mai mult – la prova.
Un spinnaker nu ridicam si noi?

Atmosfera este vesela, inca nu a vomitat nimeni, bancurile curg, dar romul nu se arata. Suntem la cursuri, da?
Am revenit pe cheu, mai lasam din coechipieri la vatra, grabiti sa ajunga in Bucuresti. In final am ramas numai trei, Doru, Adrian si cu mine. Adrian imi demonstreaza ca nu trebuie sa ai experienta foarte multa sa pui barca la cheu din prima, fara emotii.

Au urmat alte nenumarate manevre de acostare, in toate modurile si pe vant destul de puternic. 100% adrenalina pentru mine, 100% control si calm pentru Doru. Jiiiiiz….. Doru, esti frate cu Mihai cumva?