Fri19thJuly

Intoarcerea din Sinop

Vineri, 12 iulie – iesim din Sinop la 6 dimineata cu gandul la o baie intr-un golf pitoresc, Hamsilos, cam la 10 mile pe drumul spre casa. La ora 9 ancoram, nu fara emotii, in golful ingust, iar sonarul a pornit, ca de obicei, la intrare si arata 150 metri, apoi brusc a sarit la 4 metri… Balaceala, mic dejun linistit si la 11 pornim spre Constanta cu motorul, pe vant din fata slab. La ora 13 dublam Cap Basioz, ultima bucata de pamant turcesc. Dupa o ora ridicam panzele si oprim motorul pentru ca avem vant din Nord forta 4, nu din N-E cum spunea prognoza de pe meteor.gov.tr. La venire am facut printscreen-uri cu harta marii, din 6 in 5 ore si pe o durata de 3 zile lucrurile s-au intimplat aproape exact ca in prognoza. Echipajul trece la ritmul de viata in mars, adica somn cat mai mult, de cate ori ai ocazia, pentru ca nu se stie ce se va intimpla la noapte. Inchidem capacul din prova pentru ca sar stropi de apa pe punte si la carma ramane cel mai putin somnoros, adica Alex. La ora 20 pornim iar motorul, dar pastram si velele si mentinem o viteza de 4,5 noduri. Motorul abia se pregateste sa iasa din rodaj si nu il turam peste 1200 de rotatii… Vantul e tot din Nord.

IMG_5708

IMG_5723

IMG_5748

Simbata, 13 iulie – oprim motorul la ora 11. A mers 15 ore si in functie de vant ridicam sau coboram panzele. La ora 13 termometrul de sub barca indica 28.5 grade si oricat de decalibrat ar fi merita verificat cu un picior in mare. Este incredibil de calda pentru Marea Neagra si pentru o adancime de 2000 metri. Nu pot sa ma abtin si fac si eu o baie la remorca. Este chiar mai calda decat in Hamsilos.

IMG_5842

Ora 20. In sfarsit vant din N-E forta 3, viteza de 5 noduri, val aproape zero, navigatie perfecta. Mai sunt 165 mile pana la Constanta, dar deja de la 200 de mile la radioul portabil al lui Alex prindem Radio Constanta (sau Actualitati?). Reconfortant.

Duminica, 14 iulie – ora 8, pornim motorul. Toata noaptea am mers cu vele. La 9.30 avem spectacol cu delfini, multi . La 10.30 GPS ne arata ca mai sunt 105 mile. Vantul este slab si aproape din fata, dar am pastrat randa care adauga cam 0.3 noduri. Fiind cel mai mancacios din echipaj, imi arat ingrijorarea fata de cambuza saraca. Nemaiavand gaz in butelie nu putem gati nimic, asa ca sandwich-urile raman de baza. Oana ma linisteste spunandu-mi ca avem multa paine, paste (care s-ar putea sa se inmoaie in ulei de masline :) ), conserve de mazare si fasole verde si ananas. Le prefer pe cele din urma. Totusi am invatat sa prepar o mancare deosebita: fulgi de ardei iute inmuiati in mult ulei de masline si amestecati cu branza sarata maruntita. Asta daca se combina cu rosii iese ceva delicios. Voi incerca si acasa.

IMG_5753

Ora 16. Vant puternic din N- W, nori josi acopera cerul sub ochii nostri si vedem in prova cum se acopera marea de berbeci. Spre Sud este o picla suspecta si avem senzatia ca din ea se ridica alti nori. Coboram randa si ramanem doar cu motorul, pana se stabilizeaza vantul. Totul dureaza 15 minute, apoi incet incet cerul se curata de nori si vantul revine la directia si intensitatea initiala. Mai avem 85 mile. La ora 22, realimentam rezervorul de serviciu, luat din Trabantul prietenului meu, Daniel Florea. Mai sunt 45 mile.

Luni, 15 iulie – Alex a stat la carma de la 2 noaptea pana la sosirea in Tomis, adica la 7.30. Pe ultima portiune am mers cu 6.5 noduri, cu motor si o treime din foc. Ne-a lasat sa dormim – multumim! Acum, asteptand controlul, gafaie la fiecare rasucire de surubelnita, reparand ceva la scara de iesit din apa. I s-au golit bateriile, dar zice ca nu are de condus pina la Bucuresti, ca noi. Asta inseamna un prieten!

IMG_5882

IMG_5795

IMG_5907
In linie dreapta din Constanta pana la Sinop sunt cam 320 mile marine, adica aproape a zecea parte din ce inseamna traversarea Atlanticului pe ruta cu plecarea din Las Palmas… Este doar o chestiune de timp.

IMG_5903

Adauga un comentariu