Fri27thAugust

Cursa 2 Samothraki – Lesbos

65 Mm…
Luam startul pe vant de 12-13 noduri printre primii, dar pana la baliza din vant ne depasesc multe barci. Recuperam cu gennakerul pe purtator, insa dupa 2 ore cade vantul. Incepe chinuiala alergarii dupa cea mai prapadita adiere, multe manevre cu vele, volte cu gennakerul coborat apoi ridicat de nenumarate ori.

Alex si-a tocit nervii in perioada asta, mai ales ca ii vedeam pe cei din fata ca au plecat cu vant strans, iar pe noi ne chinuiau adierile din pupa tribord, apoi babord etc. Cand in sfarsit ajungem in zona de vant mai puteam numara 9 barci in pupa. Incet, incet urcam la 8,5 noduri cu gennakerul insa e noapte deja si cateva rafale mai puternice ne conving sa-l coboram si sa continuam cu genovezul. Viteza scade la 7 noduri insa  distanta dintre noi si cei din apropiere creste, asa ca pastram reglajele si ne pregatim de o noapte lunga. Avem un curent de apa impotriva noastra care are intre 2 si 2,5 noduri, iar GPS-ul ne spune ca mai mergem vreo 9 ore, adica ne vom inscrie la fix in timpul limita. Alex se culca si preiau carma, urmand ca la 12 noaptea sa-l trezesc pe Cornel.

Este o noapte minunata cu vant bun, valuri domoale, luna plina si luminite de veliere. Trec si cateva vapoare care par sa ne ocoleasca la distanta. Allegro merge constant cu 7 noduri, ceea ce in Marea Neagra nu prea reuseste. La ora 1.00 ii predau cartul lui Cornel si eu ma intind pe punte. E racoare si mi-e lene sa ma duc sa imi iau o patura. Puzderia de stele graviteaza in jurul catargului nostru pana pleoapele imi cad grele. Ma trezesc de cateva ori cand barca se bandeaza pe rafala si verific capul compas tinut de Cornel, De fiecare daca este unde trebuie si adorm imediat.

La ora 2.00 apare Alex trezit de curgerea vioaie a apei pe langa bordaj, iar eu profit sa ma retrag in cabina. Ii aud ca ridica gennakerul si ma bucur ca nu ma cheama pe punte. Pe la 4 ies afara. Vant slab, viteza pe GPS 0.4 noduri, iar pe logh 2 noduri. Asta inseamna 10 ore pentru 4 mile ramase, dar noi speram in briza de dimineata. Preiau carma si pana la ora 6 mai parcurgem 3 mile cand aproape ca ne oprim. Urmarim o barca care sta langa baliza de sosire aproape o ora. Din pupa se apropie alte 3 barci si cred ca sunt ultimele ramase in concurs. Din pacate, ca si la alte curse mai lungi, velierele rapide scapa de zonele fara vant in timp de celelalte isi toaca nervii batand apa pe loc si lasand distanta sa creasca. Asta este. Nu ne obliga nimeni sa suportam, insa asemenea momente sunt compensate. Chiar si la viteza de 1 nod te bucuri cand depasesti alta banca.

Trecem razant de niste stanci si prindem linia de sosire la ora 7.00. Din pacate, portul Molivos e plin asa ca suntem indrumati la 2 Mm spre petra, care se dovedeste mai putin interesant. Peisajul e banal, betoane multe, cateva pescadoare si pachete de veliere codase. Luna a sosit cu 3 ore inaintea noastra.

Trecem rapid la odihna.

Adauga un comentariu