Mon6thJune

Continuarea povestii lui Allegro la Black Sea Regata

A doua zi de cursa pe traseul Mangalia – Nisipurile de Aur a fost aproape relaxanta, adica am ridicat gennacker-ul si pana dincolo de Kaliakra nu l-am mai coborat. Baietii au mai atipit, pe rand, iar viteza medie a fost peste 6 noduri. Putin dupa Kaliakra insa, am putut vedea racerele inghesuite impreuna cu cruiserele mai rapide in apropierea coastei si distanta dintre noi scadea, pana la un moment dat cand si pe noi ne-a parasit vintul. Am privit neputinciosi cum suntem depasiti prin larg de Teodora – nu stiu prin ce miracol era in urma – apoi de Maria si Benga. Totusi, desi GPS-ul indica zero noduri, meduzele raman in pupa si barca asculta de carma. Astfel, cu ajutorul capcanei vantului, Life care toata ziua s-a batut cu Marianna si Bora, a iesit prima la clasa ei, iar Bora care de-abia se mai vedea in prova la mijlocul zilei, a trecut linia de sosire doar cu cateva minute inaintea noastra.


Marianna, nou aparuta in peisajul marin romanesc, a avut tupeul :) sa se tina in fruntea clasei Cruiser 2 pana seara, cand a luat-o mult spre Varna si astfel a trecut linia de sosire dupa noi. Cu tradatorul de pe Allegro, Cornel, nici nu mai putea vorbi din cauza mandriei, care a crescut si mai mult in urmatoarea zi.

Cursa Nisipurile de Aur – Varna, pe un vant de maxim 5 noduri, l-a pierdut pe Allegro pe drum adica, undeva la intrarea in golful Varnei, timpul nostru limita a expirat. De fapt, singurele barci din clasa noastra care au terminat in timp util au fost Teodora si Marianna. Despre barcile de la celelalte clase, noi nu prea putem vorbi pentru ca la scurt timp dupa start ies din cimpul vizual…


Asadar, dupa ce Lucian Dragomir a spus pe cheu ca Marianna ii ameninta pozitia pe podium, gata, nu se mai putea vorbi cu Cornel. Cum iti surprindea privirea afisa un ranjet superior si simteai nevoia sa-i dai un branci in mare. :) 
Altfel, placut la Varna, muzica, mancarica, ofiteri de cursa hotarati si atmosfera placuta la cheu.

Pe Allegro s-a schimbat echipajul la Nisipurile de Aur. A plecat Adrian si a venit Oana. Barca in sfarsit functioneaza, chiar daca uneori trebuie ciocanit in electromotor ca sa porneasca Dieselul. Cele doua cabestane de la scotele focului si-au gasit fiecare cate o manivela care sa i se potriveasca, asa ca totul e ok. Ele teoretic sunt la fel, insa fiind manufacturate nimic nu se potriveste… Era sa uit de bompres. Dupa ce l-am agatat cumva pe punte si am primit un coeficient dezavantajos, concluzia este ca se dezumfla mai rar gennacker-ul, sta mai bine la vant de travers, iar viteza a crescut cu o,oxx… noduri. Cu siguranta suntem mai amenintatori la start. :))


Ultima zi de cursa, o fasaiala anemica si trei curse inshore in Golful Varna. Relaxare totala pe Teodora pentru ca Marianna si Cornel si-au prins sarturile si mainile in manevrele spinnacker-ului – au avut de-a face prima data cu o astfel de vela, iar noi ne-am luptat cu prietenii de pe Benga, dar fara succes.


Doar turcoaicele de pe Black Sea Star au ramas in urma, insa in clasament Allegro a fost ultimul, exceptand barcile care au abandonat, adica 5 din 11.  Cele trei curse ratate din cauza focului in prima zi au contat…


O regata frumoasa, bine organizata, insa cu vant cam slab pentru tonele lui Allegro. Noi ne-am simtit grozav, ca de obicei!

Adauga un comentariu