Thu14thOctober

Balaceala continua

De-abia a plecat Oana spre aeroport ca s-a pornit furtuna. Insa noi stam cuminti in portul Ormos Panagias. Seara se ingroasa gluma pentru ca valurile intra direct in bazin si barcile incep sa smuceasca legaturile. Suntem legati in lungul cheului intre un pescador si un velier danez si speram ca ambele sa ramana la locul lor peste noapte :). Allegro se misca inainte si inapoi si cateodata se smuceste lateral si se propteste in baloanele de acostare cu sarituri sinistre. Cobor pe mal si larghez toate legaturile, renunt la cele scurte si le dublez pe celelalte.

Acum avem 12 saule la mal, toate oblice care permit barcii sa fie purtata 2 metri de valuri fara smucituri puternice. Danezii stau mai rau, periodic sunt izbiti de cheu cu prova, dar ma culc linistit vazand ca au 6 saule numai acolo. Dana a suferit putin de rau de mare si s-a culcat devreme, iar Alexandru a fost cuminte si a adormit imediat ce l-am pus in tarcul lui. Dimineata vantul s-a domolit lasand loc unei burnite fine. Am aflat ca fusese avertizare de furtuna de gradul 8. Au urmat doua zile mai mohorate in care ne-am multumit cu mici plimbari in jurul satului si cu cate o baie de dupa-masa la plaja acum pustie.

Luni, 13 sept. In sfarsit parasim Ormos Panagias pentru a merge 2 mile pana intr-un golf ingust din N-E insulei Diaporos. Planul era sa ancoram si sa facem o baie de dimineata, apoi sa plecam pe cealalta parte a insulei si sa gasim alt golf linistit pentru baia de dupa-masa. Ne-a placut atat de mult aici incat am ramas si peste noapte. Eram 3 barci in ancora, iar cele 2 case de pe insula erau nelocuite. Liniste deplina, balaceala in apa pana la genunchi, la plaja namoloasa la care cu greu am ajuns cu pneumatica. Cred ca la 100m de mal apa avea 1m adancime. Iar inserarea a avut ceva ireal, parca se expanda timpul… Singura sursa de zgomot era Alexandru care chiuia uitandu-se la pestisorii de langa bordaj.

Rasaritul ne gaseste in drum spre muntele Athos, adica traversand in diagonala golful ce separa peninsula Sithonia de peninsula Akiti. Vrem sa vedem cateva manastiri asa cum pot fi ele vazute de pe apa, apoi speram ca ancorajul din Ouranapoli sa ne gazduiasca peste noapte. Nu este un loc prea adapostit, iar cartea pilot recomanda folosirea lui doar pe vreme calma. Dana se bucura la carma de cele 2 zile de vant favorabil pe ziua de azi. In rest, motor si vant slab din fata. Ne bucuram ca nu sunt valuri si ne apropiem destul de mult de coasta presarata cu manastiri fortificate. Alexandru a stat aproape tot drumul – 8 ore – in scaunelul lui din cockpit, privind mare si velele sau dormind in duduit monoton de motor.

Ouranoupoli este e asezare pitoreasca destul de mare care merita o plimbare de cel putin o jumatate de zi. Aici ne-am aprovizionat cu alimente si motorina, am mancat cate o friptura de porc scumpa, dar la restaurant cu meniu in limba romana, ne-am balacit pe plaja de langa turnul medieval de aparare contra piratilor, iar seara ne-am plimbat pe stradutele stramte, linistite, cu case cochete si oameni lancezind pe terase. Tarziu am revenit cu pneumatica la Allegro, bajbaind in bezna printre barcile cu motor lasate la geamandura. Am aprins repede lumina de ancora si am urmarit pana tarziu buclele desenate pe apa de un pescador plin de lumini.




Miercuri, 15 sept. E ultima zi de navigatie pentru Dana si Alexandru, asa ca ne grabim la o plaja spectaculoasa pe care o stiu din 1996 cand am venit aici cu tata. La o mila distanta sunt cateva insulite cu apa mica intre ele si cu plaje mici ascunse dupa colti fiorosi de stanca. Din 1996 si pana acum lui Allegro i-a crescut pescajul cu 25 cm asa ca intram intre ele pe drumul “sigur” cu apa de minim 2,5m. Ancoram deasupra unei pete galbene de nisip si ne grabim la plaja. Echipajul pare multumit de locatia aleasa…

Seara ne retragem pe partea cealalta a golfului, inapoi in Ormos Panagias dupa 10 mile de mers cu motor si vant slab din fata. De aici trag concluzia ca in Halkidiki vantul fie lipseste, fie este slab si intotdeauna din fata, fie este furtuna. :) Dar locuri de adapost sunt destule, asa ca il recomand pentru croaziere de balaceala si leneveala.

Joi, 16 sept. Dimineata facem bagaje, apoi luam masina inchiriata si pornim spre aeroport. Sigur ca Alexandru a mai facut o baie dimineata, de adio, la plaja de peste deal. La ora 16 imi iau ramas bun de la ei si cobor un etaj in aeroport sa-i intampin pe Dan Szabo si Cristi Patru, care ma vor ajuta sa duc barca acasa.

Balaceala continua | 1 comentariu

  1. oana:

    n-am vazut un copil mai fericit in apa :) sa-l vedem si pe stanca, la vara!

Adauga un comentariu