Dupa ani buni de cand am refuzat sa mai participam in Romania la regatte din cauza incorectitudinii organizatorilor, iata ca ne intoarcem cu mari sperante la International Black Sea Regatta. Speram ca va fi o competitie corecta si ca de data asta fairplay-ul si spiritul yachtman-ilor adevarati va invinge dorinta meschina de a castiga cu orice pret si prin orice mijloace.
Pasarile migratoare calatoresc zeci de mii de kilometri pentru a se lipsi de amabilitatile iernii. Unele barci n-au de parcurs decat cateva zeci de metri pentru a se pune la adapost.
Asadar comunitatea yachtmen-ilor parcati in Mangalia s-a reunit pentru o ultima data pe sezonul 2011, adunati in jurul unei macarale de tonaj cumsecade.
Ocazie cu care ne-am petrecut o ultima noapte pe barca: cu Mihai, Florin si Vali (marangoz in vizita de studiu, userul cu ID=1 pe Cap Compas). Am visat focuri de tabara, cabane cu semineu si sube de ciobani, si mi-am dat seama ca poate ar fi fost bine sa nu-mi fi luat sacul de dormit de vara.
A 2-a zi ne-am facut treaba pe barca si am asteptat pana pe la 9-10 seara cand ne-a venit randul la macara (am fost penultima barca).
Am plecat cu un mic sentiment de vinovatie, inaintea celorlalti coechipieri care inca se desfasurau zgribulit in fosta parcare (actual dormitor de yacht-uri si salupe) dar am invocat niste scuze si am dezertat.
Ședinta tehnică din seara trecută s-a prelungit nițel. Am insistat să mă laud cu o mostră a vizitei de lucru din podgoriile sud-africane. S-a plusat moderat cu niste vin local. Suficient cât să constat anumite rezonanțe la trezire.
Oana în schimb (sau în special), a prezentat o bună parte din simptomele – și soluțiile – unui consum peste-moderat de produse de fermentație. Sursa disconfortului și deselor degajări (superior) digestive a fost însă – zice ea – bucataria de la colț, de peste drum. O mare parte din cititori sunt convins că știu care :). Pe de-altă parte, să fim înțelegători, e greu să gătești cu o singură mână bună și-un cârlig :)
Context în care jumătate din echipaj am părăsit tacheții pontonului cu mici reticențe de entuziasm. Dar au fost spulberate în mare parte de vânt. Era o zi cu vânt bun.
Ultima ‘alergare’ din sezon a început ca mai toate regattele în dimineața de după vineri seara. Situație în care pot apare ‘precondiții’ improprii călăritului de valuri. Context în care un Stugeron la micul dejun nu strică, pentru siguranță.
Dimineața prezenta ușoare simptome de toamnă (nori, burniță tentativă), insuficiente pentru a abate cheful de joacă al Allegroechipajului.
Am avut onoarea să cosmetizez prova cu numărul de concurs și heraldica sponsorului principal – în timp ce Oana m-a asistat și a documentat toată operațiunea:
Cheie cabestan găsită plutind în derivă anul trecut undeva în Bulgaria. Redată mării azi, în ultima zi a sezonului 2011.
O mostră de precizie a coordonării intra-echipaj. În rolurile principale, Alex și Cornel (în ordinea apariției).