Sezonul 2014 a inceput

Barca este ca si  noua( reimprospatata cu hublouri si petice de fibra de sticla) si tot nou este si echipajul: Costi nu a urcat niciodata pe un velier, Doru a facut-o de vreo doua ori, iar Dragos  are in total cam o saptamina pe mare si nu mai incurca scota cu funga si babordul cu tribordul. Ca skipper pe Allegro respect traditia si de-abia noaptea dinaintea primei zi de regatta instalam vele, bateriile, reparam antena VHF si partial luminile de navigatie. Pentru maine seara , dupa cursa, lasam motorul, bompresul, funga pentru gennaker, sonarul si luminile de catarg. Ce noroc ca puntea s-a vopsit singura , cu o zi inainte, adica a venit Adrian din Constanta si a inspirat aerul plin de ozon de la malul marii, in loc sa-si vada de activitatile obisnuite care produc bani. Multumim!

Regata Poseidon – Kaliakria, prima zi

Iesim din port la remorca lui Aria si ne pregatim de start si de scoala in acelasi timp. Este ziua de acomodare a echipajului asa ca vintul e blind, chiar prea blind. Eu nu-mi doresc decit sa inteleaga cit de cit cum e treaba cu startul, cu voltele, sa se familiarizeze cu termenii si sa le faca placere. Dupa-masa revenim in port remorcati de pneumatica organizatorilor, cu toate obiectivele indeplinite.

Reincepem mesteritul, in timp ce altii se pregatesc de petrecere.

Ziua a doua   

Luam un start acceptabil, dupa care cade vintul, asa ca am timp sa-mi amintesc cum se impacheteaza gennakerul si sa le explic baietilor cum se ridica. Iata ca dupa 30 de minute alergam cu 1,5 noduri cu gennaker.

Dupa doua ore atingem 5 noduri, dar nu pentru mult timp. La Mangalia ne ploua si ne cam paraseste vintul. Cind revine sufla mai din prova si nu mai putem folosi vela noastra mare si alba. Incet , incet ne ajung si ne depasesc barcile mai mici si mai usoare. Cind ajungem in dreptul Capului Sabla, la apusul soarelui, vintul e ceva mai vioi si ne bucuram ca putem numara cam 6 barci in urma, insa inainte de a sosi la Kaliakra , pe la ora 23, ne lasa din nou. Admiram spectacolul cu fulgere  timp de trei ore, dar ploaia nu ajunge la noi. In zona  mai baltesc citeva barci, printre care Indira si Echipa si ne bucuram ca nu am ramas singuri in asteptarea vintului salvator.

Zorii ne gasesc tot la Kaliakra si la 5.30 pornim motorul. Un furtun mai obraznic sare de la locul lui si motorina se duce in santina, din fericire doar 7 litri. Sosim in port la 9 si , nauci, mergem sa ne inscriem la cursa bulgarilor.

Ziua a treia

Primul start bun si sintem prinsi la mijloc de Boj si de Rubio(?). Nu ramin urme pe coca dupa abordaj, iar Doru face niste fotografii bune. Terminam cursa pe locul 8,  cea mai buna de pina acum. A fost vint bun, de intensitate medie, iar gennackerul n-a avut de suferit. S-au miscat bine baietii… A doua cursa insa a fost proasta. De-abia am luat startul, cu greu mai tineam genakerul umflat, dar cu toate ca ne expirase timpul limita arbitri ne-au asteptat pina am trecut linia. Mai erau doua barci in urma, care nu reuseau sa treaca de ultima baliza, asa ca s-a strins baliza galbena de la sosire imediat dupa noi. Ne-au incurajat  sa continuam cu toate ca un nor foarte negru crestea peste golf. Am apucat sa acostam si a inceput ploaia. Numai Doru ne reprezinta la festivitatea de premiere, ceilalti ne odihnim.

Ziua a patra

Vint destul de tare, start spectaculos. La rafale apa urca pe punte asa ca reducem putin focul, iar pe putator ma tem sa ridic gennakerul pentru ca echipajul navigheaza pentru prima oara pe vint mai tare si nu vreau sa-l rupem. Chiar si asa atingem 6.5 noduri. Au fost doua curse spectaculoase si destul de bune pentru noi. Pacat ca nu prea mai erau barci din Romania la clasa noastra, plecasera de dimineata spre tara.

La 15 plecam direct spre Kaliakra, dupa ce s-a terminat regatta. Formalitatile le facusem dimineata. Pina linga Sabla mergem cu motorul , cu vint aproape din fata, dupa care ridicam velele pina la intrarea in Mangalia pentru formalitati. La 9 acostam in Eforie, portul nostru primitor, cu apa calda la dusuri si oameni care te ajuta la acostare.

Acum barca este aproape gata pentru noul sezon, iar echipajul mai pregatit si increzator. Asteptam urmatoarea regatta si multumim organizatorilor pentru cea care s-a incheiat.

Duminică 18, ultima etapă, pornim către Mangalia cu vagi urme sub tâmple ale serii precedente. Nu ieșim bine pe mare că motorul decide că de pistonat a pistonat suficient și se oprește brusc. Tibi coboară să vadă care-i treaba. Cam pute treaba. A ulei încins.

Dă-i mai departe pe vele, avem timp să ne îngrijorăm de motor după regattă. După ceva vreme, ne dăm seama totuși că prea e mare liniștea, nici motor nici altceva, oare stația merge? Verificăm antena din pupa (de care se sprijină din când în când câte cineva – e ca un fel de botez la urcarea pe Allegro) și atunci auzim ..ouă minute până la start. 9 minute? mai e timp, ne îndreptăm spre linia de start. După care ne dăm seama că ..ouă nu erau de fapt 9, erau 2, startul s-a dat, s-a și luat, mai puțin Allegro – care reușește să plece cu 5 minute mai târziu – adică, dintr-o perspectivă optimistă am reușit să înjumătățim întârzierea la start (în prima zi fuseseră ~10minute).

citeste restul articolului

A 3-a zi a început și dumneaei tot cu o amânare deși vântul nu mai era așa de nărăvaș, am pus-o pe seama serii precedente, adică vineri, pe litoral. Până la start, am avut plăcerea să admirăm generația tânără calare pe o puzderie de iole optimist, karturile navigației cu vele, unde probabil cresc viitorii Schumacheri și Titi Aur ai regattelor din următorii ani.

Regatta a decurs fără evenimente deosebite, am beneficiat și de un al 4-lea coechipier, Cristi Pătru, revenit pe Allegro după mai mulți ani. N-am mers mai prost ca în prima etapă și am reușit să confirmăm, nedepășind top 10 la finish :) citeste restul articolului

Pentru a 2-a zi a regattei se anunțase vânt mai puternic și valurile n-au întârziat să-și anune prezența matinală la gura și peste digul Marinei Eforie, invitându-ne la hârjoneală. Degeaba. Tocmai pe considerente de vânt prea consistent startul a fost amânat de la 10:30 până pe la 4. citeste restul articolului

Păzea! un nou skipper a apărut în peisajul competițional al navigației cu pânze din România. Cornel nu e nou nici în ale navigației și nu e nou nici pe puntea lui Allegro, însă week-end-ul trecut, cu ocazia Regattei Bricul Mircea – Samsung (Cupa McCann) și-a făcut botezul ca skipper de regattă. Hip-hip ura! (x3).
Ocazie cu care am avut onarea să evoluez sub conducerea lui și să urc prima dată pe puntea lui Allegro în sezonul ăsta (că pe sub punte am mai fost :)

Organizată în preajma Zilei Marinei, Regatta Bricul Mircea urma să înceapă cu o paradă în fața Portului Tomis, bărcile cu vele, vedete militare, Bricul însuși, urma să fie impresionant – știu asta pentru că mai participasem o dată cu exact 11 ani fără 2 zile înainte.

citeste restul articolului